Stabilirea unor limite clare

Creează un mediu cu limite clare

• Stabilirea limitelor pentru copii poate fi foarte dificil de făcut corect. Ca părinţi suntem influenţaţi de ce ne era permis în copilărie şi de tipul de limite pe care ni-l impuneau părinţii noştri. Suntem de asemenea influenţaţi de ce le permit alţi părinţi copiilor lor, aşa că încercăm constant să găsim echilibrul. E important să găsim o cale de mijloc între a fi excesiv de permisiv şi foarte strict.
• Nu spune întotdeauna da. Câteodată poate părea mai uşor să laşi copilul să facă ce vrea pentru că atunci se opreşte din plâns şi pare fericit, dar dacă spunem întotdeauna da copiilor noştri ei vor deveni oameni ce nu pot accepta limite. Un copil cu libertate nelimitată poate deveni un adult care nu va accepta autoritatea profesorilor, a altor adulţi, a angajatorilor sau chiar a legilor.
• Nu spune întotdeauna nu. Pe de altă parte, dacă spunem întotdeauna nu, copii devin oameni care nu pot gândi sau lua decizii pentru ei înşişi.

Conectează-ţi copilul cu aceste limite

Stabilirea limitelor este eficientă atunci când copilul simte că îl înţelegi şi că ai respect pentru el. Părinţii încearcă câteodată să disciplineze explicând, dând instrucţiuni şi spunându-le copiilor ce să facă. Dar câteodată acţiunile vorbesc mai tare decât cuvintele. Îmbrăţişările, făcutul cu ochiul, zâmbetele şi privitul în linişte al activităţii sale direcţionate îi transmit copilului mesajul că se află pe calea cea bună. Câteodată doar oferindu-i mâna sau întrebând copilul dacă are nevoie de ajutor primeşte tot sprijinul de care are nevoie. În acelaşi fel, o sprânceană ridicată sau o încruntare comunică dezaprobarea mai bine decât cuvintele furioase şi strigătele. Aici sunt câteva abordări pe care poate le vei găsi utile.

Foloseşte ustensilele de bucătărie şi jucăriile pentru scopul lor iniţial

• Demonstrează folosirea jucăriilor. Dacă copilul tău aruncă cuburile de la jucăria de sortat forme spune “Fii blând cu jucăriile tale” şi apoi ia una dintre forme şi încearcă să o pui în fiecare deschidere până când alunecă în cea potrivită. Copiii mici mai au câteodată toane, dar nu înseamnă că sunt destructivi şi de obicei e uşor să îi faci să se concentreze din nou asupra unei activităţi constructive. Dacă continuă să arunce jucăria poate că încearcă să îţi spună că vrea ceva de aruncat şi poţi redirecţiona copilul spunând “Hai să mergem afară să aruncăm mingea”.
• Foloseşte lucrurile pentru scopul lor iniţial. Oferă-i un bun exemplu legat de cum se folosesc lucrurile arătându-i că “Scaunele sunt pentru şezut, paturile sunt pentru dormit, mesele sunt pentru mâncat etc.” Dacă sare în pat spune “Paturile sunt pentru dormit. Poţi sări afară.” Asigură-te că aceste reguli se aplică tutror, nu doar copilului. Nu ar trebui să te urci în picioare pe un scaun nici tu!

Exemplifică, creează şi menţine ordinea

• Arată cum se pun jucăriile la loc. Păstrează doar câteva jucării pe rafturi şi schimbă-le periodic dintr-un dulap sau un o debara, pentru a menţine zona de joacă mereu proaspătă şi ordonată. Dacă arăţi cum pui lucrurile la loc, copilul va face şi el asta în cele din urmă. COpilul tău de doi ani iubeşte ordinea şi îi place ca lumea sa să fie ordonată. El absoarbe informaţia despre locul fiecărui lucru şi la trei ani va fi capabil să pună lucrurile la loc în cele mai multe cazuri. Îl poţi ajuta spunând cu veselie “Mă întreb unde stau cuburile după ce noi terminăm joaca?” Un mediu ordonat îl sprijină pe copil în a-şi ordona propria minte.
• Fă ceea ce ai vrea să facă copilul tău. Ceea ce faci e mult mai important decât ceea ce spui. Dacă vrei să mănânce doar aşezat la masă, atunci trebuie să faci şi tu asta, nu să mănânci în timp ce mergi, vorbeşti la telefon sau în maşină. Copilul tău nu poate accepta că este diferit faţă de tine. Dacă copilul tău se ridică în picioare în timpul unei mese sau începe să se joace cu mâncarea spune “Văd că ai terminat de mâncat” şi ia mâncarea. Învăţând să stea la masă atunci când mănâncă îi creşte treptat abilitatea de a-şi controla impulsurile.
• Stabileşte nişte zone în care nu este permis accesul. Atunci când stabileşti nişte zone absolut interzise reduci conflictul. De exemplu, poţi folosi un zăvor pe care copilul să nu-l poată deschide pe uşa dulapului pentru a-l opri să golească borcanele cu condimente şi astfel nu te vei enerva.

Utilizează limbaj pozitiv pentru a redirecţiona

• Formulează-ţi cerinţele ca afirmaţii pozitive, nu negative. Atunci când găteşti spune “Făina se pune în vas” mai degrabă decât “Nu arunca făina pe podea”
• Atunci când ceri ceva unui copil de doi ani, spune-i ce vrei să facă. În loc să ordoni “Dă-te jos de pe masă”, ridică-l pe micul căţărător de pe masă şi spune “Picioarele stau pe podea”.
• Atunci când copilul tău vrea să se caţere şi să alerge în casă, asigură-te că are suficiente ocazii de a alerga afară. Atunci când aleargă în casă, spune pe un ton plăcut “Aşa mergem prin casă” şi mergi alături de el pentru a exemplifica.
• Dacă copilul vrea dulciuri la supermarket, poţi spune “Azi cumpărăm mere”. Astfel menţii atenţia asupra a ceea ce faci în loc de ceea ce nu faci. Deseori, atunci când copilul tău vrea să pună mâna pe obiectele din coşul de cumpărături, el caută numele obiectului. Poţi ajuta spunându-i “Vrei să ţii mărul în mână? Mărul este roşu. Poţi simţi mirosul mărului? Hai să cumpărăm patru mere. Mă poţi ajuta să pun merele în coş?” Povestind ceea ce vede sau face copilul îi va construi un bagaj de cuvinte şi propoziţii, ţinându-l implicat în ceea ce se întâmplă şi distrăgându-l de la ceea ce vroia cu un moment în urmă.

Evită stimularea excesivă

• Întotdeauna vor exista momente în care e dificil pentru copilul tău să se controleze, mai ales atunci când îi este foame, somn, e obosit sau stimulat excesiv. Unele restaurante şi magazine sunt foarte obositoare pentru un copil mic. Adulţii au abilitatea de a filtra luminile dure sau sunetele stridente, dar copilul mic încă îşi dezvoltă aceste abilităţi.
• Evitaţi să-i daţi copilului cofeină, prea mult zahăr şi să-l expuneţi la televizor, computere sau telefoane mobile.

Nu grăbiţi lucrurile

• Limitele se vor schimba pe măsură ce copilul creşte şi se dezvoltă şi poate să îşi asume mai multă responsabilitate. Va fi nevoie să creşteţi odată cu el şi să faceţi schimbări, din moment ce un lucru care e potrivit pentru un copil de 1 an poate să nu fie o limită potrivită pentru un copil de 3 ani. E important să te schimbi odată cu copilul astfel încât să simtă că ai încredere în el, iar astfel va avea încredere pentru a-şi stabili propriile limite pe măsură ce creşte.